Posibil, cititorii noştri „cu stagiu” se vor pricepe de la lectura primelor rânduri ale articolului de faţă (ca, de altfel, şi după imagini) care e tema acestuia propus la deschiderea numărului de rând al publicaţiei noastre.

Da, desigur, am revenit, ca de obicei, în fiecare toamnă, la grijile şi problemele unor deja foarte cunoscuţi pepinierişti şi pomicultori din zona Orheiului. Mai exact fie spus – la cele trei gospodării ţărăneşti specializate de ani buni în domeniul respectiv: „Melnic Ioana”, „Cebotari Fiodor”, „Ghilinschi Dumitru”, din localitatea Jora de Sus de pe malul Nistrului.

 

… Se spune că prima impresie despre un om sau un eveniment e cea mai corectă. Noi suntem înclinaţi să credem că aşa este. Or, de ani buni printre „ţintele „ deplasărilor noatre se numără şi localitatea cu pricina, unde trăiesc şi muncesc cu multă pricepere şi hărnicie şi cei trei gospodari de frunte din Jora de Sus: Victor Melnic, Fiodor Cebotari, Dumitru Ghilinschi.

Destinul lor a voit ca după destrămarea fostei gospodării din localitate, specializată preponderent în pepinierit şi pomicultură, tustrei să-şi conjuge activităţile în comun în acelaşi domeniu, în care profesează şi azi cu multă  dedicaţie.Anii, munca şi nehodina au modelat, să zicem aşa, considerabil afacerea lor. Astfel, dacă iniţial ei aveau în grija lor ceva mai mult de 40 de hectare de livadă, pe care se cultivau în jur de 10 soiuri de măr, apoi la ziua de azi plantaţiile lor se întind pe circa 110 hectare,  pe care sunt îngrijite mai bine de 40 de soiuri de măr din cele mai prestigioase şi solicitate grupe de măr, precum Gala, Jana Gold, Golden Delicios, Fugi, Pinova, Granny Smith şi alte soiuri de succes.

Investind sume considerabile în dezvoltarea  afacerii lor (inclusiv tehnică performantă, sisteme de irigare, un frigider cu capacitatea de 900 de tone etc. ), gospodarii cu pricina ţin mereu în permanenţă în vizorul lor şi perspectivele businessului practicat: diversifică sortimentul pomilor fructiferi, plantând şi noi livezi de cireş, prun, cais, dotate cu sisteme de irigare; în primăvară au mai plantat 14 hectare de livadă intensivă prin picurare, alte 14 urmează să fie plantate în toamna curentă.

Un obiectiv de bază în activitatea gospodarilor îl constituie asigurarea unui sistem eficient de irigare.

— Recent noi, împreună cu alţi colegi agricultori din zonă, am câştigat un proiect bun de la IFAD, implementarea căruia ne va permite, în condiţii avantajoase, irigarea a încă 50 de hectare de livadă. Ne punem mari speranţe şi în proiect, deoarece ne-am convins cu toţii că secetele lovesc tot mai des şi mai crunt în agricultura Moldovei, opinează dumnealor.

***

Obiectul unei griji, dar şi mândrii aparte pentru cele trei gospodării ţărăneşti, este şi pepiniera ce se întinde pe 30 de hectare. (În acest sens, de menţionat că iniţial ea era dislocată pe 0,5 hectare; ca în toamna trecută de aici să fie extraşi deja în jur de 300 de mii de puieţi de pomi fructiferi, parte din care au fost plantaţi pe loc, parte – comercializaţi pentru diferite zone ale republicii).

— Dar avem şi noi mai multe întrebări, să zicem aşa, mai bine zis, nedumeriri, au ţinut să ne informeze gazdele noastre la moment. Să ne spună nouă cineva de ce la noi chimicalele sunt de două-trei şi chiar mai mult mai scumpe decât, de exemplu, în Ucraina sau România?

Sau să luăm problema carburanţilor. În multe state din Uniunea Europeană agricultorii procură combustibilul la preţuri diferenţiate, adică reduse, comparativ cu ceilalţi utilizatori. Pe când la noi nici pomină de aşa ceva; ba dimpotrivă, preţurile la atare produse se majorează mai că zilnic!  Nu, noi, după experienţa anilor trecuţi, nu avem mari aşteptări vizavi de guvernările care se perindă la conducere şi ne străduim să ne descurcăm cu puterile şi mijloacele proprii: luăm credite, stabilim parteneriate, ne implicăm în diverse programe şi proiecte.

Dar, totuşi…

Plătind regulat taxe şi impozite considerabile, noi anual ne confruntăm cu un paradox care ne complică munca şi ne zădărniceşte multe din planurile noastre: dacă, să zicem, în sezonul trecut recoltele au fost cu mult sub aşteptări, apoi anul acesta pomii au rodit de minune: dar în ce constă paradoxul? Anul trecut am avut probleme cu deficitul de producţie; anul acesta – deja cu recoltele mari. Procesatorii, ştiind că este producţie multă, ne dau pentru kilogramul de mere – foarte bune – în medie 4 lei. E un preţ ce nici nu acoperă cheltuielile suportate de noi. Ca rezultat, depozităm toată producţia în frigider, dar pentru a o păstra, suportăm cheltuieli suplimentare. Şi, iată, aşa ne învârtim într-un cerc vicios: nu-i roadă – e rău; este roadă – avem probleme cu comercializarea.

…—Dar, au ţinut să menţioneze la despărţire gospodarii cu pricina, noi nu ne dăm bătuţi, ţinem în continuare la afacerile noastre, la care am  muncit ani şi ani la rând. Totodată, crezând în ziua de mâine, pe care vrem s-o vedem mai bună, mai darnică cu noi, cei de trudesc în agricultura ţării.

 

Consemnare: Ilie BUJOR

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here